Întru această zi, cuvânt din Limonar, despre botezul minunat al unui păgân.
Fiind noi în Alexandria, ne-a spus nouă Părintele Andrei acestea, zicând: „Când eram foarte tânăr, am fost fără de rânduială. Şi am făcut odată un oarecare lucru necuviincios, împreună cu alți nouă inşi, dintre care unul era filipeean, iar altul păgân. Şi toți zece am hotărât să fugim în Palestina. Iar, dacă am ajuns în pustie, boală cu fierbințeală a cuprins pe păgân şi către moarte se apropia. Şi toți în mare necaz eram, nedumerindu-ne ce să facem cu el. însă, pentru dragoste, nu am voit a-l lăsa pe el şi, fiecare din noi, după puterea noastră, l-am purtat pe el din loc în loc, vrând a-l duce pe el în cetate, sau până la o casă de oaspeți, ca să nu moară în pustie. Şi tânărul multe zile negustând hrană nici băutură, şi de multă sete şi de cuprinderea înfocării şi de marea arşiță a soarelui şi de osteneală, a fost aproape să moară. Deci, şi noi, pentru aceasta, am socotit a nu-l mai duce pe el, fiindcă slăbise foarte mult la trup. Şi, mult plângând pentru el şi temându-ne ca şi noi, tot aşa de foame şi de sete să murim, ne-am sfătuit să-l lăsăm şi să ne ducem; şi l-am pus pe el pe nisip, plângând. Iar el a înțeles că voim să-l lăsăm şi să ne ducem şi a început a ne jura pe noi, zicând: „Pe Dumnezeul cel ce a plecat cerurile şi S-a pogorât pentru mântuirea omenească şi Care va veni să judece viii şi morții, vă rog, nu mă lăsați pe mine, să mor nebotezat, ci faceți cu mine milă şi mă botezați, ca şi eu să mă duc botezat din această viață, către Dumnezeu.” Iar noi am grăit către dânsul: „Cu adevărat, frate, dar nu se cuvine nouă a face aceasta, că nimeni din noi nu are dregătoria de preot, că acest lucru este numai al episcopilor şi al preoților. Şi apoi, nici apă nu
avem aici.” Dar el stăruia cu unele ca acestea şi cu mai mari jurăminte ne zicea: „Nu mă lipsiți pe mine de un dar ca acesta al lui Dumnezeu, creştini fiind voi.” Şi noi nu ne dumiream ce să facem.
Iar filipeanul, de Dumnezeu fiind luminat, ne-a zis nouă: „Ridicați-l pe el, şi drept punându-l, dezbrăcați-l de hainele lui.” Şi cu multă osteneală, de-abia am făcut aceasta. Iar fratele cel mai înainte zis, luând nisip cu amândouă mâinile, a turnat pe capul lui, zicând aşa: „Botează-se robul lui Dumnezeu Teodor, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.” Iar noi am zis: „Amin.” Şi, de trei ori făcând aşa, noi am zis: „Amin.” şi cu adevărat grăiesc vouă, fraților, că, îndată, întru acel ceas, l-a vindecat pe el Hristos, Dumnezeul nostru, şi sănătos s-a făcut, nici cel mai mic semn de boală având. Şi fața lui se arăta rumenă mai mult decât înainte. Şi din ceasul acela, degrabă mergea cu noi prin pustie, iar noi minunându-ne de o grabnică schimbare ca aceasta, proslăveam negrăita bunătate a lui Hristos, Dumnezeul nostru.
Şi, venind în Ascalon, am spus Sfântului Dionisie, episcopul cetății aceleia, cele ce ni s-au întâmplat nouă şi cele ce am făcut fratelui nostru. Iar episcopul s-a mirat mult de acestea şi cu mare frică, şi-a chemat clericii şi s-a sfătuit cu dânşii, dacă să boteze cu apă, pe cel ce a fost botezat cu nisip, sau nu? Deci, unii ziceau: „Se cuvine botezul cel cu nisip a i se socoti lui drept botez, de vreme ce cu minune preaslăvită s-a făcut.” Iar alții grăiau: „Nu este de cuviință să rămână numai cu acel botez, pentru că şi Domnul Iisus Hristos a grăit către Nicodim: „Dacă nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va intra în împărăția Cerească”; iar, despre minunea ce spuneți că s-a făcut pentru dânsul, aceasta pentru marea lui credință s-a făcut, că pentru aceasta l-a şi făcut Domnul pe el sănătos.” Şi aşa, voind ei ca desăvârşit să se nască el din apă şi din Duh, după multă cercetare ce s-a făcut, s-a învoit fericitul episcop Dionisie de la trimis pe el, ca să se boteze la râul Iordan, iar pe filipeanul care îl botezase pe păgân cu nisip, l-a hirotonit diacon.”
Dumnezeului nostru, slavă!