Viața Sfântului Cuvios Hristodul din Patmos
Sfântul Hristodul (1020-1093), care era de loc din regiunea Neceea, în Bitinia, a fost copilul unor creștini binecredincioși, Teodor și Ana și a primit la botez numele de Ioan. Încă din fragedă pruncie, primi în inima sa semințele evlaviei și ale iubirii de cele sfinte, ce aveau să rodească mai târziu îmbelșugat. A luat schima monahală de tânăr, primind numele de Hristodul („robul lui Hristos” în grecește).
A dus mai întâi viață călugărească în mai multe locuri, pentru ca mai apoi să primească acordul și ajutorul material al împăratului Alexie I Comneanul (care a domnit în 1081-1118) și așa a zidit în insula Patmos o biserică și o mănăstire în cinstea sfântului Ioan Evanghelistul, aproape de locul unde se află și peștera în care a petrecut Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan și a scris Apocalipsa.
Zidurile mănăstirii s-au păstrat până astăzi așa precum au fost ridicate în veacul al XI-lea. Când însă arabii musulmani au atacat Patmosul, sfântul a trebuit să se refugieze, împreună cu ucenicii săi, în Evia (Epir), unde a și murit, către sfârșitul secolului al XII-lea (+1093), într-o zi de 16 martie.
Mai târziu, ucenicii săi au aflat moaștele sale întregi și le-au adus în mănăstirea ctitorită de el în Patmos, unde se găsesc până astăzi și sunt izvor de multe vindecări și minuni pentru cei care cer mijlocirea sfântului cu credință.
sursa: basilica.ro