Maica Domnului – model de credință, de tăcere, de slujire și de ocrotire
Iubiți credincioși,
În lumina neapusă a marelui praznic al Nașterii Mântuitorului, Biserica ne adună astăzi într-o zi de înaltă cinstire, închinată Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Maica Luminii. Dacă ieri am contemplat taina venirii Fiului lui Dumnezeu în lume, astăzi ne plecăm inimile înaintea celei prin care „Cuvântul S‑a făcut trup și S‑a sălășluit între noi” (Ioan 1,14).
Imnografia Bisericii o numește pe Maica Domnului „templu sfințit” și „rai cuvântător”, iar Sfinții Părinți au văzut în ea împlinirea tuturor profețiilor. Sfântul Efrem Sirul spune despre ea:„Fecioara a devenit cer, căci în ea a locuit Soarele dreptății.”(Sf. Efrem Sirul, Imne la Naștere, 3,6)
Iubiți credincioși,
Tema predicii de astăzi este:„Maica Domnului – ascultare, tăcere, slujire și ocrotire în lumina Nașterii Domnului.”
Vom privi la patru dimensiuni ale vieții ei, așa cum ni le arată Scriptura și Sfinții Părinți.
a) Ascultarea Fecioarei Maria
Taina acestei zile ne arată că lucrarea lui Dumnezeu se săvârșește prin smerenie și ascultare. Fecioara Maria a rostit cuvântul care a schimbat destinul omenirii:
Arhanghelul Gavriil îi spune: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine!”(Luca 1,28), iar răspunsul Fecioarei Maria este: „Iată roaba Domnului; fie mie după cuvântul tău.”(Luca 1,38)
Sfântul Irineu al Lyonului explică teologic acest moment: „Așa cum Eva, fiind neascultătoare, a devenit cauză a morții pentru sine și pentru tot neamul omenesc, tot astfel Maria, ascultând, a devenit cauză a mântuirii pentru sine și pentru tot neamul omenesc.”(Sf. Irineu, Adversus Haereses, III, 22,4)
În acest „fie” se află începutul mântuirii noastre.În acest „fie” se află biruința credinței asupra fricii.
Sfântul Ioan Damaschin, vorbind despre rolul ei în istoria mântuirii, spune: „Prin tine, Născătoare de Dumnezeu, s‑a unit pământul cu cerul.”(Sf. Ioan Damaschin, Omilia I la Adormirea Maicii Domnului)
Ea este puntea dintre cer și pământ, vasul ales prin care Dumnezeu S‑a făcut om.
Părintele Arsenie Papacioc spune: ,,Femeia trebuie prețuită, să știți, pentru că mai întâi ne reprezintă o femeie în Împărăția cerurilor: Maica Domnului. Te cutremuri, ți-e și frică să vorbești comparând-o pe ea cu oamenii.”
Această prețuire vine tocmai din ascultarea ei desăvârșită.
b) Tăcerea Fecioarei Maria
La Nașterea Domnului, Evanghelia ne spune: „Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le în inima ei.”(Luca 2,19), iar Sfântul Efrem Sirul, în imnele sale, surprinde această taină: „Domnul a intrat în ea și S-a făcut rob; Cuvântul a intrat în ea și a tăcut.”(Sf. Efrem Sirul, Imne la Naștere, 11,6)
Tăcerea ei este locul în care Dumnezeu Se lasă auzit. Este tăcerea care păstrează, care meditează, care se roagă. Într-o lume zgomotoasă, Maica Domnului ne învață tăcerea care deschide inima spre Dumnezeu, Maica Domnului ne învață tăcerea care adună, care ascultă, care primește lucrarea lui Dumnezeu.
Patriarhul Daniel spune:„Maica Domnului este ocrotitoare, iubitoare și rugătoare pentru toată lumea”. Această rugăciune se naște din tăcerea inimii ei.
Astăzi, o vedem pe Maica Domnului înconjurată de îngeri, de profeți și de drepți, ca pe o împărăteasă a smereniei și a curăției. Evanghelia ne spune: „Maria păstra toate aceste cuvinte, punându‑le în inima ei.”(Luca 2,19)
Această inimă tăcută devine pentru noi icoană a vieții lăuntrice.
Tăcerea ei este chemare la rugăciune, la adâncire, la liniște.
c) Slujirea Maicii Domnului
Sfântul Ambrozie al Milanului, vorbind despre viața Fecioarei, spune: „Viața Mariei este ca o oglindă în care se reflectă chipul curăției.”(Sf. Ambrozie, De Virginibus, II, 2,6)
Slujirea ei este discretă, tăcută, dar esențială. Ea nu caută slavă, nu caută loc în față, nu caută recunoaștere. Slujește în tăcere, în ascuns, în simplitate.
Adevărata slujire, ne arată ea, nu se face pentru a fi văzută, ci pentru a fi dăruită.
d) Ocrotirea Maicii Domnului
Sfântul Ioan Damaschin mărturisește: „Pe tine te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu, căci prin tine a venit bucuria în toată lumea.”(Sf. Ioan Damaschin, Omilia I la Adormirea Maicii Domnului)
Maica Domnului este mama care nu părăsește niciodată. Ea ne acoperă cu rugăciunea ei, ne însoțește în încercări, ne întărește în credință, ne conduce spre Fiul ei.
În icoane, ea nu se arată niciodată singură: Îl ține pe Hristos în brațe și ni-L arată. Aceasta este lucrarea ei: să ne conducă spre Hristos.
Iubiți credincioși,
Sfântul Grigorie Teologul, vorbind despre puterea mijlocirii Maicii Domnului, spune: „Dacă Hristos este Soarele, Maica Sa este zorile care vestesc lumina.”(Sf. Grigorie Teologul, Poem 1.2.1)
De aceea, în aceste zile de sărbătoare, să ne apropiem cu îndrăzneală de Maica Domnului, cerându‑i ocrotire pentru familiile noastre, pentru cei bolnavi, pentru cei împovărați.
Patriarhul Daniel spune: „Fiind Maica Domnului Cel răstignit, ea este o mamă a suferințelor, a durerilor. De aceea, ea înțelege și simte orice suferință și orice durere din familie.”
De aceea, în ziua Soborului ei, fiecare familie este chemată să se așeze sub acoperământul ei. Ea știe ce înseamnă grijă, teamă, durere, dar și bucurie, nădejde și credință.
Iubiți credincioși,
Crăciunul nu este doar o sărbătoare a luminii, ci și o chemare la înnoirea vieții. Cel născut în peștera Betleemului ne cheamă să devenim făcători de pace, căci: „Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.”(Matei 5,9), iar Sfântul Maxim Mărturisitorul ne amintește: „Cel ce iubește pe Hristos devine el însuși lumină.”(Sf. Maxim Mărturisitorul, Ambigua 10)
Aceasta este chemarea Crăciunului: să devenim lumină în lume, să fim mărturisitori ai iubirii lui Dumnezeu.
Iubiți frați și surori,
În această zi sfântă de 26 decembrie, Biserica ne invită să privim la Maica Domnului ca la un model de credință, de tăcere, de slujire și de ocrotire. Să învățăm de la ea ascultarea care deschide cerul, tăcerea care primește cuvântul lui Dumnezeu, slujirea care sfințește viața și rugăciunea care ocrotește lumea.
Să o rugăm pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu să ne acopere cu cinstitul ei omofor, să ne întărească în credință, să ne păzească de tot răul și să ne învețe să păstrăm în inimile noastre pe Hristos, Cel născut pentru mântuirea lumii.
Fie ca harul Pruncului Iisus și ocrotirea Maicii Sale să rămână peste noi toți, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.