A blestema – actiune, o fagaduinta, o cerere adresata lui Dumnezeu sau diavolului, actiune care urmeaza sa se rasfranga asupra persoanei, fiintei sau obiectului blestemat. Pentru prima data termenul si actiunea blestemului, apar in cap. 3 al Facerii, cand Dumnezeu blesteama sarpele si tot pamantul. In viata pamanteasca Mantuitorul nu a blestemat pe nimeni, nici pe vrajmasi, ci doar smochinul neroditor (Marcu 11,21). Sfantul Apostol Pavel vorbeste de „fii ai blestemului”, prin care indica pe eretici.