Viața Sfântului Varsanufie de la Optina
Sfântul Varsanufie a dobândit darul înainte-vederii și al tămăduirii bolilor fizice și psihice ale oamenilor. Ucenicii săi au dat mărturie că le amintea și păcatele nespuse la spovedanie.
Starețul s-a născut în 1845 la Samara și a fost botezat cu numele de Pavel, îmbrățișând cariera militară.
Chemarea spre cele ale duhului a simțit-o în timpul unei boli care ar fi putut să-i fie fatală.
Bolnav de pneumonie, simțea că nu mai are mult de trăit. L-a rugat pe subofițerul sanitar să-i citească din Sfânta Evanghelie și și-a pierdut cunoștința. Atunci a văzut o lumină din cer și întreaga viață, cu toate păcatele, i-a trecut prin fața ochilor. O voce i-a spus să meargă la Mănăstirea Optina, dar doctorii nu credeau că-și va mai reveni ca să ajungă acolo.
S-a vindecat și a vizitat mănăstirea în 1889, când stareț era chiar Sfântul Ambrozie de la Optina. Acesta l-a sfătuit să-și pună în ordine treburile lumești, iar după doi ani i-a dat binecuvântare să se închinovieze la Optina în trei luni.
Tocmai atunci i s-a propus lui Pavel o promovare la rangul de general, cerându-i-se să-și amâne retragerea din armată. Însă, chiar în ultima zi din cele trei luni, el și-a rezolvat toate problemele și s-a dus la Optina, unde Sfântul Ambrozie era deja depus în sicriu în biserica mănăstirii.
În 1892 a fost acceptat ca novice și un an mai târziu a fost tuns rasofor. A primit în secret Schima Mică în decembrie 1900, când s-a îmbolnăvit grav, și a primit numele de Varsanufie.
La începutul războiului ruso-japonez din 1904, a fost trimis în Orient ca preot militar, având misiunea de a se îngriji de sufletele soldaților răniți.
Din 1905, a fost numit egumen, restabilind în scurt timp ordinea, disciplina, plata datoriilor, repararea clădirilor și împletind strictețea cu grija părintească pentru obște și fiii duhovnicești.
Prin 1908, Sfântul Varsanufie părea să se îmbolnăvească tot mai des, vorbind tot mai mult despre clipa despărțirii de această lume. În aprilie al aceluiași an, cineva i-a trimis un pachet în care se afla Marea Schimă. Își dorea de mult să fie tuns în Schima Mare înainte de a muri, așa că a văzut în aceasta un semn că se va duce la Domnul.
Într-o noapte de iulie 1910, părintele s-a simțit atât de rău, încât a trebuit să iasă din biserică în timpul privegherii și să se întoarcă la chilia lui. În dimineața următoare nu mai putea sta singur pe picioare. În acea noapte a fost tuns în Schima Mare.
Dumnezeu l-a vindecat din nou și după această boală, dar la Optina au apărut probleme cu frații mai noi, astfel că sfântul s-a retras la altă mănăstire, unde, în 1913, și-a dat duhul în mâinile Domnului.
Troparul, glas 4:
Cel ce ai fost ostaș viteaz și, ca Pavel, ai fost chemat prin lumină de sus, Cuvioase Varsanufie, Părintele nostru, toate le-ai părăsit pentru Hristos, pentru El ai fost defăimat și ai luat asupra ta jugul nevoinței. Deci, trecând prin necazuri întărit în credință și ajungând în bucuria cerească, povățuiește-ne și pe noi spre mântuire, prin rugăciunile tale.
sursa: basilica.ro