22 aprilie 2024
Saschiz, Mureș, România
Calendar Ortodox

Sfântul Mare Mucenic Artemie

Viața Sfântului Mare Mucenic Artemie

Sfântul Mare Mucenic Artemie s-a născut în Egipt, la sfârşitul veacului al treilea, ca fiu al unor credincioşi de bun neam. De tânăr a intrat în rândul ostaşilor, unde a fost învrednicit de mari dregătorii, pentru vitejia sa. De aceea, Sfântul împărat Constantin cel Mare (306-337) l-a socotit unul dintre oamenii săi de încredere.

El i-a fost alături când a luptat, în anul 312, cu Maxenţiu, şi a văzut semnul crucii arătat pe cer, pentru care s-a întărit în credinţă. Sfântul Artemie l-a însoţit pe marele împărat din Roma până în Răsărit, apoi a însoţit-o pe Sfânta Elena la Ierusalim, unde a fost de faţă la aflarea Sfintei Cruci.

După moartea marelui Constantin, generalul Artemie a primit poruncă de la împăratul Constanţiu (337-361) să aducă la Constantinopol moaştele Sfinţilor Apostoli Andrei, Luca şi Timotei, pe care le-a aflat şi le-a mutat în noua capitală.

Apoi a fost numit cârmuitor al provinciei Egiptului, purtând titlu de duce şi trimis împărătesc (dux augustalis), străduindu-se pentru dezrădăcinarea idolatriei şi creşterea Bisericii. Iar, după o vreme, murind împăratul Constanţiu, fiul Sfântului Constantin, toată stăpânirea împărăţiei, şi la apus, şi la răsărit, a luat-o Iulian (361-363), călcătorul de lege, care pe faţă s-a lepădat de Domnul nostru Iisus Hristos, şi a ales să se închine idolilor.

Şi s-a pornit atunci Iulian cu luptă mare împotriva lui Hristos şi cu prigoană asupra creştinilor, preschimbând bisericile în temple idoleşti şi omorând pe creştini cu înfricoşătoare chinuri.

Deci, pe vremea când împăratul Iulian se afla în Antiohia, pregătind războiul împotriva perşilor, a fost chemat şi Artemie din Alexandria cu ostaşii lui. Şi, stând de faţă înaintea împăratului cu oastea sa, Artemie, care acum era înaintat în vârstă, privea cum erau chinuiţi creştinii pentru credinţa lor.

Deci, umplându-se de râvnă şi apropiindu-se de împărat, i-a zis: „Pentru ce, o, împărate, chinuieşti fără de omenie pe cei nevinovaţi şi-i sileşti să se lepede de dreapta credinţă?”. Iar Iulian, auzind aceasta, a strigat aprins de mânie: „Cine şi de unde este acesta, care grăieşte cu îndrăzneală împotriva noastră, şi a venit să ne vorbească de rău chiar în faţă?”.

Şi au răspuns cei de faţă: „Ducele Alexandriei este, stăpâne.” Şi s-au pornit atunci păgânii, învinuind pe Artemie că le-ar fi dărâmat templele zeilor şi le-ar fi sfărâmat idolii din Egipt. Acestea auzindu-le, Iulian a poruncit să i se ia lui Artemie brâul dregătoriei ostăşeşti şi aşa, dezbrăcat, să fie bătut cu vine de bou.

L-au tăiat pe spinare cu brice ascuţite şi i-au pătruns coastele şi tâmplele cu ţepuşe arse în foc. Iar la urmă, despicând tăietorul de pietre o piatră mare şi grea, l-au băgat pe fericitul între cele două pietre mari. Şi atâta l-au tescuit, încât toate oasele i le-au zdrobit şi luminile ochilor au sărit din locul lor.

Şi puteai să vezi o minune mare, că într-atâta tescuire, a rămas Sfântul viu. Iar Artemie nu înceta a mărturisi pe Hristos şi credinţa lui în prăbuşirea celor ce stăpânesc cu nedreptate şi silnicie. Deci, a poruncit tiranul să i se taie capul cu sabia. Şi aşa a luat fericitul cununa cea neveştejită a Mucenicilor, în ziua de 20 octombrie a anului 362.

Iar, la puţină vreme după aceea, Iulian împăratul a murit în luptă, lovit de o săgeată. Istoricii spun că, înainte de a muri, a spus aceste cuvinte către Hristos: „M-ai biruit, Galileene!”.

Moaştele Sfântului Artemie au fost mutate la Constantinopol, în biserica Sfântul Ioan Botezătorul – Oxia, unde erau foarte cinstite pentru darul minunat al tămăduirii bolilor, îndeosebi a diferitelor forme de hernie. Astăzi, părţi din moaştele sale se află la Mănăstirea Constamonitu, din Muntele Athos, dar şi în ţara noastră, la Mănăstirea Căldăruşani (Ilfov) şi fragmente mai mici în alte sfinte locaşuri.

În ţările ortodoxe de tradiţie greacă, Sfântul Artemie, ducele Alexandriei, este cinstit şi ca ocrotitor al Poliţiei naţionale.

Tropar, glasul 4:

Mucenicul Tău, Doamne, Artemie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

sursa: basilica.ro