Viața Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuți
Sfântul Leontie s-a născut în secolul al XIV-lea, în Rădăuţi. A intrat de tânăr în cinul monahal la Mănăstirea Bogdana, primind numele Lavrentie.
Mai târziu, s-a retras în sihăstrie, pe Valea Putnei, unde trăiau mai mulţi călugări cuvioși, care l-au îndrumat în viaţa duhovnicească. În jurul lui s-au adunat mulţi ucenici și astfel, Cuviosul Lavrentie a întemeiat schitul Laura (Lavra) care va deveni cunoscut cu numele de Schitul lui Lavrentie, prima sihăstrie cunoscută din nordul Moldovei.
Cuviosul Lavrentie a devenit egumen al acestei obşti monahale în creştere. Potrivit tradiţiei, la schit avea să vină mai târziu şi Sfântul Daniil Sihastrul, sub povăţuirea egumenului Lavrentie.
În anul 1402, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) întemeiază Episcopia Rădăuţilor. Astfel, biserica Mănăstirii Bogdana a devenit catedrală episcopală, iar Cuviosul Lavrentie, fiind cunoscut de domnitor, cler şi de mitropolitul Sucevei, a fost ales ierarh al noii episcopii.
Deşi nu îşi dorea aceasta, el a primit hotărârea cu smerenie, lăsând în locul său, ca egumen al schitului Laura, pe Cuviosul Daniil Sihastrul, ucenicul său.
Ca episcop al Rădăuţilor, Lavrentie a rămas om al rugăciunii şi al dragostei de aproapele, făcând milostenie şi împărtăşind povăţuiri şi cuvinte de mângâiere tuturor.
La bătrâneţe, Cuviosul Lavrentie s-a retras din scaunul episcopal şi a mers la schitul pe care îl întemeiase, trăind mai departe în pustnicie.
Prin râvna sa duhovnicească, episcopul Lavrentie a ajuns la măsura desăvârşirii, fiind binecuvântat cu darul înainte-vederii şi cu cel al vindecărilor. Cunoscându-şi dinainte sfârşitul său, el a cerut să fie tuns în chipul schimniciei, primind numele de „schimonahul Leontie”.
I-a chemat apoi pe toţi fraţii şi ucenicii, şi-a luat rămas-bun de la obşte, după care şi-a dat cu pace sufletul în mâinile Domnului. A fost înmormântat de ucenicii săi în biserica din lemn a schitului Laura.
La mormântul lui veneau mulţi credincioşi să se închine și aveau loc multe vindecări de boli. La auzul acestor fapte, credincioşii şi clerul Episcopiei de la Rădăuţi au cerut mitropolitului Moldovei binecuvântare ca să așeze moaştele Sfântului Ierarh Leontie în catedrala episcopală. Mitropolitul Moldovei a încuviinţat acest lucru.
În anul 1639, oraşul Rădăuţi a fost jefuit de tâlhari veniţi de dincolo de hotarele de nord ale Moldovei. În vremea acestei năvăliri au fost ascunse moaştele Sfântului Ierarh Leontie şi n-au mai fost găsite multă vreme. O parte din ele au fost redescoperite la sfârşitul secolului trecut.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât în anul 1992 să cinstească aşa cum se cuvine pe Sfântul Leontie de la Rădăuţi, înscriindu-l în rândul sfinţilor, cu zi de prăznuire în data de 01 iulie.
Moaştele Sfântului Ierarh Leontie se află în prezent în biserica Mănăstirii Bogdana din Rădăuţi.
Troparul – Glasul 8
Cu nevoinţe duhovniceşti toată viaţa ţi-ai petrecut-o şi, primind vrednicia arhieriei, cu smerenie şi cu frică de Dumnezeu ai slujit Biserica lui Hristos, pe Care roagă-L, Sfinte Ierarhe Leontie, să mântuiască sufletele noastre.
sursa: basilica.ro