Biserica invata ca Dumnezeu a creat omul „dupa chipul” Sau (Fac. 1, 26). Incepand cu Sfantul Irineu, parintii Bisericii subliniaza ideea ca chipul nu este un termen de limita al umanului, o stare definitiva, deoarece firea omeneasca era destinata asemanarii, ca fruct al libertatii. Omul era in stare sa castige voluntar asemanarea, dupa cum a pierdut voluntar forma originara a chipului sau.