Întru această zi, cuvânt despre Iov, despre iubirea de săraci.
Ascultați ce grăieşte Scriptura despre Iov, câtă avere avea, cirezi de boi şi oi, şi cămile, şi toată cealaltă avere pe care Dumnezeu o încredințase lui Iov, pe toată a ars-o focul. Şi Iov n-a zis nici un cuvânt de răzvrătire, ci, „Domnul a dat, Domnul a luat”. Ascultă şi vezi, el atât de multe pierzând, n-a defăimat, ci, când le-a primit, a lăudat pe Dumnezeu, iar când s-au luat de la dânsul, nu s-a jelit. Iar oamenii, cei de acum, când primesc şi iau, nici nu-şi aduc aminte de Acela ce le-a dat lor, iar când le pierd şi se păgubesc, atunci încep a defăima pe Făcătorul, numărându-şi vredniciile lor. De au dat vreo măsură de grâu, sau o pâine la săraci, de au aprins o lumânare la biserică, sau de au adus spre jertfă un ied, apoi le pomenesc şi zic: „Am făcut aceste fapte bune de ce, dar, au venit asupra noastră aceste răutăți?”, însă, se cade nu numai să nu pomeneşti acele mici fapte bune, ci, mai vârtos, să-ți aduci aminte de cele mai de seamă porunci ale Legii, pe care nu le-ai făcut. Ai aprins, adică, o lumânare în biserică, bine; dar iată a intrat în biserică şi săracul, suspinând cu lacrimi din pricina ta, şi ți-a stins strălucirea lumânării tale. Sau ai dat cutărui sărac o pâine, ceea ce şi eu adeveresc, dar adu-ți aminte că turmele oilor tale au mâncat toată secerătura săracului. Drept aceea, asupreşti mult şi faci puține bunătăți. Apuci mult şi dai puține.
De voieşti să nu fii învinuit, apoi nu năpăstui pe cel sărac, nici pe semenul tău. Pe cei scăpătați nu-i nedreptăți, pe văduve nu le asupri, pe sărac nu-l trece cu vederea, de la vecini să nu-ți întorci fața, pe prieteni să nu-i înşeli, pe cei bătrâni să nu-i mânii, pe părinți să-i cinsteşti, de biserică să nu te desparți, de desfrânare să te depărtezi, de iubirea de arginți să te păzeşti. Iubirea față de frați să nu o uiți, vătămarea răutății să o goneşti din inima ta şi dragostea să ți-o sădeşti în inimă. De iubirea de străini să
nu te lepezi, şi de la adevăr să nu te depărtezi. De clevetiri să fugi departe, smerenia să o iubeşti, de sfadă să te îngrețoşezi.
Acestea toate să le păzeşti şi nu te va cuprinde pe tine răul şi, măcar de ar şi năvăli, dar tu să nu huleşti. Acestea toate le-a făcut Iov, sluga Domnului, când au năvălit asupra lui relele acelea, iar el n-a defăimat, ci a lăudat pe Dumnezeu zicând: „Fie numele Domnului binecuvântat în veci.”. Deci, de ar fi cineva bolnav sau din bogăție ar
cădea, şi de l-ar primi cu răbdarea acestuia, apoi şi cununii aceluia vrednic va fi, întru Hristos Iisus Domnul nostru, Căruia se cuvine slava! Amin.
Proloagele