Zisu-ne-a nouă Sfântul Antonie în învățătura sa, spre folosul nostru : un an am săvârșit, rugându-mă lui Dumnezeu să-mi descopere locul drepților și al păcătoșilor.
Iar într-o noapte m-a strigat oarecare glas de sus, zicându-mi : Antonie, scoală și vino ! Și stiind eu pe cine mi se cade să ascult, am ieșit și uitându-mă, am vazut pe cineva ca pe un uriaș, lung, negru, urât și înfricoșat stând și ajungând până la nori, având mâinile întinse în văzduh, sub care era un iezer ca o mare. Și am văzut suflete zburând ca niște păsări zburând și câte treceau de la mâinile lungului aceluia, se mântuiau și trecând de acolo, mergeau cealaltă cale fără de grija; iar câte erau lovite de mâinile lui, se opreau și cădeau în iezerul cel de foc. Și pentru cei ce zburau, scrășnea cu dinții săi, iar pentru cei ce cădeau jos, se bucura.
Și a fost glas către mine, zicându-mi : înțelege ceea ce vezi ! Aceștia, pe care-i vezi că zboară în sus, sunt sufletele drepților care nu s-au supus lungului aceluia și merg în Rai. Iar cel lung ce stă, este vrăjmașul, care apucându-i pe cei vinovați, îi oprește și nu-i lasă să treacă, surpându-i în iad, căci au urmat voii lui și au fost stăpâniți de ținerea de minte de rău.
Patericul egiptean