Viața Sfântului Mucenic Epimah
Sfântul mucenic Epimah era din Egipt şi născut din părinţi creştini. Încă din tinereţe L-a iubit pe Dumnezeu, şi Lui Unuia voind să-I slujească, s-a dus în pustie şi a petrecut multă vreme în muntele Pilusiului.
După ani îndelungaţi în pustie, a auzit că în Alexandria creştinii sunt chinuiţi de păgâni şi că, temându-se de chinurile cele cumplite, unii fug prin munţi şi se ascund prin pustietăţi, iar alţii cad din credinţă. De aceea, aprinzându-se de râvnă dumnezeiască, a lăsat pustia şi s-a dus în Alexandria, vrând să pătimească până la sânge pentru mărturisirea lui Hristos.
Văzând în cetate fărădelegea păgânilor închinători la idoli şi că diavoleasca păgânătate s-a înmulţit foarte mult, iar cinstea lui Hristos s-a împuţinat şi sfinţenia Domnului s-a necinstit cu jertfe, a intrat în capiştea idolească cu îndrăzneală, înaintea tuturor, şi în vremea unei sărbători păgâne și a răsturnat jertfele lor, iar pe idoli i-a trântit la pământ şi i-a sfărâmat.
Pentru aceasta a fost prins şi a fost dus la ighemonul Apelian. Acolo, văzând pe ighemon şezând la judecată şi chinuindu-i pe creştini, cu inima bărbătească s-a pornit asupra lui, vrând să-l ucidă. Şi l-ar fi ucis de nu ar fi fost oprit de cei ce stăteau înaintea lui.
Ighemonul a poruncit să fie aruncat în temniţă până ce va hotărî cu ce fel de chinuri să-l piardă. În temniţă erau o mulţime de credincioşi închişi pentru mărturisirea lui Hristos, pe care Epimah plin de Duh Sfânt îi întărea spre chinuri.
Apoi l-au scos la chinuri şi pe Sfântul Epimah, nu numai pentru că crede în Hristos, ci şi pentru că a făcut din praznicul lor tulburare şi mai cu seamă pentru că a îndrăznit să se ridice asupra ighemonului, ca să-l ucidă.
Mai întâi l-au spânzurat şi l-au strujit cu bare de fier, apoi l-au bătut cu pietre, sfărâmându-i oasele. După aceea i-au tăiat capul şi astfel şi-a dat sfântul lui suflet în mâinile Domnului, pentru Care a pătimit.
Troparul, Glas 4:
Mucenicul Tău, Doamne, Epimah, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
sursa: basilica.ro