Viața Sfântului Cuvios Mucenic Anastasie Persul
A trăit într-o vreme de grea încercare pentru creștinii din Imperiul Bizantin. Heraclius (610-641) pierdea provinciile imperiului din Orientul Mijlociu una după alta. Armata perșilor lui Cosroes Anușirvan a cuprins în anul 614 și Palestina și au intrat în Ierusalim, de unde au luat ca trofeu Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Între ofițerii perși din armata lui Cosroes era și un fiu de mag din localitatea Rasech, anume Magundat. El nu înțelegea un lucru: cum se dă atâta cinstire lemnului crucii și de ce trec atâția perși la religia Celui Răstignit (creștinismul) ? A începută să cerceteze Sfânta Scriptură și învățăturile creștine. Întors din campania militară a lui Cosroes, a părăsit armata și s-a dus în orașul Hierapolis din Siria, iar de aici, la Ierusalim.
Patriarhul Zaharia era în robie la perși. Modest, locțiitorul său, l-a botezat dându-i numele de Anastasie. În anul 631, Anastasie s-a călugărit. După șapte ani de stat în mănăstire, a cercetat orașele Diospolis, Garizim și Cezareea Palestinei. Aici, văzând îndeletnicirile pline de superstiții ale soldaților perși, le-a vorbit despre adevăratul Dumnezeu. Marzaban, conducătorul persan al orașului, a poruncit să îl prindă, considerându-l spion. A aflat însă că este creștin. Din această cauză a fost supus supliciilor și în cele din urmă a primit cununa muceniciei în anul 628.
Tropar, Glasul 4
Mucenicul Tău, Doamne, Anastasie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
sursa: basilica.ro