Întru această zi, învățătură a Sfântului Ioan Gură de Aur.
Două războaie sunt: unul este când dezbraci pe cel sărac, iar altul este când nu îmbraci pe cel sărac, măcar că ai bogăție şi aceasta este adevărată tâlhărie. Deci, să-ți scrii în mintea ta, totdeauna, a doua venire a Domnului şi taina aceea înfricoşătoare, când Judecătorul cel înfricoşător pe scaun va sta şi cărțile se vor deschide, faptele cele ascunse, desfrânările, furtişagurile, jefuirile, lăcomiile, defăimările, clevetirile, certurile, războaiele, necinstirile, se vor arăta. Pe acestea toate să le gândeşti, iar pe lângă acestea, ia aminte şi la focul cel nestins, care clocoteşte, apoi, şi la întunecimile de diavoli, stând împrejurul scaunului, precum şi la cercetarea neamului omenesc, dând răspuns fiecare după faptele ce a făcut. Gândeşte-te, asemenea, şi la despărțirea păcătoşilor de cei drepți, când, dintr-odată, toate ale păcătoşilor vor lua sfârşit. Apoi, priveşte cum blândețea, dreptatea, înțelepciunea, milostenia şi liniştirea, răbdarea cea în primejdii şi celelalte fapte bune, pe cei ce le au, îi vor duce în Cereasca Împărăție.
Iar rădăcina tuturor bunătăților este postul, precum şi calea tuturor răutăților este îmbuibarea. Că nu se cade a grăi de rău pe cel drept, pentru cei ce clevetesc şi urăsc pe robii lui Dumnezeu, lui Hristos greşesc. Pentru că sufletul, cel ce vrea să placă oamenilor şi slava lor o doreşte, nu va vedea împărăția lui Dumnezeu, măcar de ar face toate bunătățile.
În trei chipuri se poate lipi de Dumnezeu, orice suflet cuvântător: ori prin credința cea fierbinte, ori prin frica lui Dumnezeu, ori prin învățătura şi certarea de la Domnul. Iar, smerenia este vârf, fiindcă rabdă cu bucurie clevetirile cele mincinoase şi cuvintele cele năpraznice. Că cel ce este smerit cu adevărat, asuprit fiind, nu se tulbură, nici nu zice ceva, jeluindu-se, că a fost asuprit. Ci, primeşte asupra sa clevetirea ca un adevăr şi nu se mai îngrijeşte, certându-se cu oamenii, care l-au clevetit, ci iertăciune îți cere. Ba încă, unii şi nume de defăimare şi-au luat, măcar că nu erau vrednici de defăimare.
Ştiut lucru este că într-altfel se tămăduieşte desfrânatul, într-alt chip ucigaşul, într-altul fermecătorul şi într-altul lacomul, într-alt chip se tămăduiesc hoții, într-alt fel bețivii. Pentru aceasta, de mult meşteşug are trebuință cel ce cârmuieşte oile cele cuvântătoare, ca să ştie a lega la răni doctoriile cele potrivite şi de folos. Dumnezeului nostru, slavă!